România este țara care se află într-o antiteză constantă- o țară cu o istorie bogată, cu tradiții și obiceiuri impresionante, însă săracă deoarece nu se pune accentul pe acestea. Ascuns în mina secretelor este și portul popular, care a fost uitat de lume, însă păstrat în inimile oamenilor din Salva. Costumul popular, o dată ce este îmbrăcat, este motivul cristalizării mândriei în sufletele lor.
O mașină de cusut, veche de aproximativ 110 ani, este instrumentul care a trecut din generație în generație și care a ajutat la asamblarea costumelor populare. Acest instrument este doar o unealtă, însă cea care creează cu adevărat magia este Ana Bodescu, o bunicuță de 71 de ani. Îndemânatică, mărturisește că latura artistică a fost mereu cu ea, încă de mic copil. ,,Bunica a învățat croitorie de la un evreu, iar eu am învățat de când eram mică copilă. Mi s-a pus acul în mână, am învățat să torc, iar cel mai greu mi-a fost să cos mărgele. Însă, de când mă știu cos mărgele.”
Pandemia a stat în calea răspândirii muncii bunicuței Ana Bodescu, însă acum devine din ce în ce mai cunoscută datorită secretelor sale. ,, Modelele sunt creație proprie, nu sunt copiate. Există un caiet cu modele făcute de zeci de ani. De aici se poate observa cum nu exista nicio sursă de inspirație”, mărturisește nora sa, Cornelia Bodescu.
,, Niciodată nu lucrez cu un model în față, doar dacă se cere un anumit model de către client.”
Cât timp fiul și nora sa erau în străinătate, bunica și-a învățat nepotul tainele creației.
Timpul este cel care face diferența în procesul de lucru al unei cămăși ,,Durează foarte foarte mult să o realizăm, deși depinde de model. Dacă se dorește un model detaliat și complicat, poate să dureze peste 3 luni, lucrând la el zilnic.”
Se folosesc trilioane, nu milioane, de mărgele, care se numără atunci când se întocmește schița pentru model. Lucrările doamnei Ana au fost mereu apreciate, încă de când era copil.
,,Ozana Barabancea, deși nu a călcat pragul casei, a fost surprinsă purtând astfel de creație. În casă la noi a venit Cristina Chiriac, venită din București, care a fost foarte plăcut surprinsă. Foarte multe persoane nu au văzut atâtea lucrări cu mărgele într-un singur loc, iar etnologii erau surprinși de numărul mare de lucrături cu mărgele. Erau uimiți!”
Ambasada Franței a avut ocazia să poarte îmbrăcăminte brodată cu modelele unice ale doamnei Bodescu.
Modelele pot fi și moderne, pe sacouri, rochii de seară, trăistuțe și poșete, însă se păstrează o linie tradițională subtil vizibilă.
Meșteri și studenți au avut ocazia de a învăța cum se poate forma un astfel de model: ,,Am fost invitată la muzee și am făcut ateliere pentru copii în tabere. Altfel învață copiii, sunt curioși.”
Bunicuța Ana Bodescu, meșter popular, se gândește la viitor: ,,Pe viitor dorim să nu lăsăm costumul popular autentic să fie bătaia de joc a oamenilor. Dacă nu învățăm tinerii să facă diferența dintre costumul popular autentic și cel făcut la mașină, ne pierdem! În străinătate, tradiția se ține cu dinții. Aici nu este posibil, dar eu una mi-aș dori ca toți cei care sunt la conducere să facă puțină dreptate și diferență!”
Cornelia Bodescu explică următoarele: ,,Oamenii ar trebui educați, să știe cum să respecte și când se îmbracă, mai ales portul popular cu mărgele. Există o diferență. Costumul cu mărgele se poartă doar la sărbători și biserică. Este o diferență mare dintre ce știu copiii și realitatea pe care trebuie să o învețe. Dacă nu ținem de ce avem și nu scoatem la iveală ce avem, purul autentic se duce!”
Există o diferență de cultură dintre ce se spune și ce e adevărat, iar femeile mărturisesc faptul că oricine poate să pună două mărgele pe o cămașă, însă crearea unui model nu este pentru oricine. ,,E o cultură pe care dacă o pierdem, greu o mai aflăm, asta e problema. Digitalizarea vine, iar cultura tradițională și pură se pierde. Dacă o dăm la o parte, nu mai avem de unde să o luăm. Aici e musai să avem răbdare!”
Încet, cu pași mici, familia dorește să iasă pe dreptate pe piață. Mergând pe creație e mult mai greu deoarece nu e un lucru comercial, însă toți clienții s-au arătat mulțumiți de produsul achiziționat.
Iubirea portului național este o însușire ereditară, de care copiii sunt mândri că o moștenesc. Crearea, dar și purtarea, unor astfel de articole apropie omul de rădăcinile sale.
