Chirurgie cu suflet: Dr. Oana Ruști POVestea și misiunea ei de a salva vieți

Oana Ruști este un simplu cetațean care dorește să facă cât mai mult bine în jur, în societate. Dacă fiecare dintre noi am face câte un gest, la final, vor fi milioane de gesturi bune și foarte mulți oameni care vor aprecia.

Încă de când era mic copil, Oana Ruști a fost educată, de către părinții ei, în direcția: ,,Fă cât mai mult bine poți pentru cei din jurul tău, iar dacă nu ai astfel de intenții, nu face nimic, în special rău!” Așadar, pentru a-și satisface această dorință, a ales o carieră în medicină.

În anul 2015 a absolvit Colegiul Național ,,Liviu Rebreanu” din Bistrița. După care, timp de un an a decis să stea acasă și să se înscrie la admiterea facultății de medicină doar în sesiunea din vara anului 2016. Oana a considerat că nu are nimic de pierdut dacă ia această decizie, mai ales pentru că, încă de la grădiniță, a fost mezina clasei. În anul 2022, în luna iulie, Oana Ruști a absolvit facultatea de medicină, iar în luna noiembrie a susținut examenul de rezidențiat. In urma acestui examen a ales specializarea mult dorită înca din anul III – chirurgie generală.

În prezent, Oana Ruști este medic rezident la Spitalul Clinic Județean de Urgență Bistrița, unde se află de 5 luni: ,,Mă simt ca și cum aș fi de o viata!”

Oana Ruști susține că, colegii săi de pe secția chirurgie generala (și nu numai!) sunt niște oameni și medici excepționali, umani, susținători și dornici de ai îndruma pe cei mai tineri pe calea spre succes. Datorita lor, afirmă Oana, în niciuna dintre zilele acestor 5 luni nu s-a simțit la pământ, demoralizată, inferioară sau cu vreo dorință de renunțare. Pur și simplu te fac să te simți ca și cum ai fi acasă. ,,Eu personal îi numesc “a doua familie”.”

Ce a motivat-o pe Oana Ruști în a alege o carieră în medicină ?

,,Dorința interioară de a face bine m-a împins pe calea aceasta, considerând că este cel mai bun mod pentru a-mi etala acest principiu. De asemenea, tatal meu fiind medic și crescând alături de el în acest mediu, unde m-a integrat încă de mică, cel mai probabil a contribuit involuntar foarte mult la alegerea carierei.”

Când te gândești că vrei o carieră în medicină, nu te gândești doar la practica medicală. Rezolvarea problemei unui pacient începe cu un zâmbet din partea medicului, susține Oana. Începuse încă din jurul vârstei de 7-8 ani să observe că tatăl ei devenea prieten cu pacientul care îi trecea pragul: ,,Îl făcea să se simtă comfortabil, se comporta atât de uman și de la egal la egal cu el, încât, de multe ori, acesta uita de ce s-a prezentat la medic.”

Totodată, Oana Ruști afirmă că, ulterior i s-a confirmat că un asemenea comportament ajută extrem de mult, cel mai probabil rezolvă 50% din problema cu care a venit pacientul. Puterea cuvintelor e inestimabilă, iar dacă pacienții vor fi abordați cu empatie, bunătate, sinceritate și încurajare, chiar are un impact impresionant asupra lor. Doamna doctor Oana practică această metodă cu toți pacienții cu care intră în contact și a observat că aceștia se simt mult mai în siguranță după câteva vorbe încurajatoare și un zâmbet sincer.

,,“A fi uman” am considerat că mi se potrivește, asta îmbinată cu practica medicală, văzând că dă roade, m-am convins că este cea mai bună și reprezentativă variantă pentru mine.”

Care a fost motivul/motivele pentru care a ales chirurgia?

Oana Ruști nu consideră că a existat un motiv declanșator care să o facă să aleagă chirurgia. Prima dată când a simțit o chemare din partea ei, a fost în anul III de facultate când a început stagiul, în spital, de semiologie chirurgicală. Nu știa exact pe atunci ce fel de chirurgie o să aleagă, însă îi era clar că una sigur va fi.

,,Simțeam o oarecare satisfacție când mă gândeam la chirurgie, la modul cum poți salva o viață, cum poți face o schimbare majoră în viața pacientului.”

Este evident că responsabilitatea este una foarte mare, în orice moment poate aăarea o complicație, în special postoperatorie. Însă Oana Ruști încearcă să se antreneze încă de pe acum, din rezidențiat, cum să gestioneze o situație critică.

,,E foarte importantă decizia medicală pe care o iei, însă înainte de asta consider că e necesar să ai mintea antrenată în a fi calmă și coerentă în situații extreme, încât să iei acea decizie medicală cât mai corectă și potrivită pentru pacient.”

Care au fost dificultățile pe care le-a întâmpinat pe parcursul carierei sale?

Ca orice cale pe care ne pornim, dacă ne schițăm pe foaie, plecăm din punctul A și ajungem în linie dreaptă în punctul B. Așa simplu a crezut și Oana că este. Până a “aterizat” în prima sesiune din anul I de facultate, la primul examen.

,,Învățasem foarte mult, însă ulterior am realizat că era total ineficient. Din lipsă de organizare. Cred că aceasta este prima lovitură pe care o încasează fiecare student: dezorganizarea și momentele acelea dificile în care nu știi de ce și pe unde să o mai apuci ca să îți duci problema la bun sfârșit.” 

Ulterior, Oana a realizat că munca multă nu aduce întotdeauna rezultate favorabile, e necesar să muncim inteligent, eficient și ORGANIZAT. 

,,Îl auzeam foarte des pe tata spunând: “totul trebuie făcut repede și eficient, respectiv munca pe care o practici, trebuie făcută repede și fără să te grăbești!”
Am înțeles cel mai bine acest aspect când am început să învăt pentru examenul de rezidențiat.” Oana Ruști consideră acest aspect valabil și în viața de zi cu zi, nu doar în ale studiului.

Ca oricine care o apucă pe un drum nou și necunoscut, Oana a avut oscilații și nesiguranțe legate de calea pe care a ales-o.

,,Mă lovisem de situații care păreau nerezolvabile la vremea respectivă, de unele dezamăgiri legate de propria persoană, însă atunci au apărut susținătorii de care aveam nevoie: părinții – care mi-au oferit încredere și sprijin. Țin minte cum îmi spuneau: “Suntem lângă tine, te susținem necondiționat, dar tu, ca om, poți să reușești singur, poți să faci orice îți dorești!” „

Cu ajutorul părinților săi, Oana s-a restabilizat pe drumul pe care pornise inițial, iar după spusele ei, le este extrem de recunoscatoare și în ziua de azi. Totodată, Oana Ruști spune că e foarte important să ai o susținere emoțională și psihică puternică în spate atunci când începi ceva nou. Nimeni nu îți poate face treaba pe care tu trebuie să o faci, dar ca și în cazul relației medic-pacient, ai nevoie de sprijin moral. Pentru că inevitabil ajungi în unele situații, poate mai complicate, în care ai nevoie de o ,,resuscitare”.

,,Tatăl meu mereu îmi zicea: “Să nu asculți niciodată de cei care îți spun că nu poți. Să nu îți spui tu ție niciodată că nu poți. Și să nu cumva să trăiești fără un proiect de viață, mereu trebuie să te gândești, nu se poate și altfel, mai bine?” „

Oana Ruști ne împărtășește că a fi student la medicină implică mai multă muncă decât ți-ai imaginat vreodată. Există multe mituri descurajatoare cum că viața la medicină ,,nu este viață”, nu mai ai timp de absolut nimic altceva. Într-adevăr, poate îți ,,fură” mai mult din timpul tău liber, însă în realitate este o alegere foarte frumoasă și plină de satisfacție, susține Oana. Mai ales atunci când îți proiectezi obiectivul final – acela de a ajunge un medic bun.

Totuși, Oana crede că cea mai mare provocare a apărut în anul I, când nu știa cum să învețe, fiind obișnuită cu tocitul unor materii în liceu sau cu materii la care se baza pe logica de moment. Ulterior, a reușit să învețe cum să prioritizeze și esențializeze informația complet nouă și stufoasă, organizându-se mai bine decât o făcuse în liceu.

,,În momentele în care eram plină de curaj și încredere, îmi setam ca destinație punctul B, unde trebuie să ajung și reușeam să îmi duc task-urile la bun sfârșit.”

Ce sfaturi are Oana Ruști pentru viitori studenți care vor să dea la medicină?

,,Să își transforme emoțiile în unele constructive. Este imposibil să nu ai emoții, însă trebuie valorificate într-un scop benefic. Să pună accent pe pauzele de relaxare și organizarea unui program de studiu pe care să îl respecte.”

Cum a trecut Oana Ruști peste momentele grele când poate se gândea să renunțe la medicină?

În cazul Oanei, momentul cel mai pronunțat și de lungă durată în care s-a gândit să renunțe la facultate a fost perioada dinaintea examenului de rezidențiat. În anul VI, Oana  se simțea tulburată, îi era frică de eșec, știind că o zi proastă îți poate decide viitorul. Învăța foarte mult în ultimul an de facultate pentru acest examen, se focusa doar pe asta și nu își mai dadea deloc timp pentru ea, nu își permitea să aibă o zi liberă crezând că asta duce la eșec. Dar, după spusele Oanei Ruști, nu este deloc așa. Avem nevoie de pauze, oricând simțim că nu mai putem, pentru că de fapt forjatul acesta duce la eșec, împreună cu emoțiile negative pe care le simțim atunci.

Oana Ruști își aduce aminte că, în momentele respective punea mâna pe telefon și își suna părinții, care tot timpul au încurajat-o. Considera că era cea mai bună soluție, pentru că ei îi reaminteau cât de mult a muncit să ajungă până în momentul respectiv.

,,Tata chiar cu o zi înainte de marele examen mi-a spus – “draga mea, tu tot fiica mea rămâi indiferent de rezultat!”. Dar o spunea așa cu o siguranță în voce și în privire încât mi-a transmis de fapt ce gândea despre mine: că voi reuși să trec cu brio. Și așa a și fost.”

Contează atât de mult atitudinea celor dragi în momentele de tensiune, încât dacă este una potrivită și care-ți oferă o anumită încredere în tine, poate schimba radical situația.

Oana Ruști susține că examenul de rezidentțat este o probă care te solicită din punct de vedere psihic, fizic, emoțional destul de mult. Perioada de dinaintea examenului, din perspectiva Oanei, a fost ca un carusel emoțional: ,,treceam de la o stare la alta foarte ușor, eram foarte irascibilă, iar la final oboseala începea să se facă simțită.”

Cum a fost experiența întoarcerii acasă la Bistrița?

Oana este o persoană care crede în destin. ,,Se face că eram în anul IV de facultate și navigând pe Facebook, îmi apare un articol dintr-un ziar local: “Spitalul din Bistrița deschide ușa rezidenților!”.
Era data de 6 februarie 2020. Ziua mea de naștere. Mi-am zis, e un semn. Cadou mai frumos ca acesta nu puteam primi! Și de atunci am fost setată că voi face rezidențiatul ACASĂ.”

Încă de când Oana Ruști a călcat pragul spitalului din Bistrița, a simțit o oarecare satisfacție. Era împlinită și recunoscătoare că i s-a îndeplinit dorința din anul IV. După spusele Oanei, colegii săi de pe secția chirurgie generală au primit-o cu brațele deschise. I-au oferit încredere, susținere, vorbe bune și o fac în continuare. O fac să se simtă ,,de-a lor”, iar  pentru asta le oferă și mai mult respect și admirație.

Totodată, Oana le recomandă cât mai multor colegi rezidenți să vină la spitalul din Bistrița, au șanse să învețe atât de multe lucruri, să fie lăsați să muncească chestii reale și să se lovească de diverse patologii și cazuri interesante, în orice specializare!