Fetelor, femeilor, dacă vreodată veți simți că sunteți victimele unor astfel de momente, cel mai bun lucru pe care îl puteți face este să fugiți cât vedeți cu ochii!
Sunt în tren. Abia aștept să plece. Va fi o călătorie lungă, iar bateria pe terminate… Nasoală treaba, nu? Eh, așa am crezut eu, până când călătoria, cea care se anunța să fie plictisitoare, a devenit una plină de dezgust la adresa unor specimene pe care le numim ,,bărbați”…
Da, doamnelor și domnișoarelor, de data asta vorbesc despre dubioasa-mi rasă, sau mai bine zis, despre unele resturi de rasă, nici nu le-aș putea numi ființe, darămite bărbați. În niciun caz!
Privesc gara din Cluj, care în ultimii doi ani și jumătate mi-a devenit un loc des vizitat, nu neapărat dorit de vizitat, dar aia e…
Sunt în tren, nimic neobișnuit până acum, sunt singur, iar în jurul meu sunt 4 scaune libere. În sfârșit, singur și liniște… când deodată se așează lângă mine un bărbat mai în vârstă, undeva la vreo 45 de ani, cu o sticlă de rachiu și o sticlă de bere. Mă întreabă dacă e liber, iar eu îi răspund alternativ. Intră în vorbă cu mine, îi vorbesc scurt și sec, mai bolborosește dânsul ceva pe acolo și pe urmă se face liniște…
După un timp vin doi tineri, nu adolescenți, tineri. Nu am să îi descriu prea mult fiindcă nu asta este important, nici rasa, nici religia, nici etnia, veți înțelege cu siguranță pe parcurs. Se așează lângă noi, începuse să se ocupe tot mai multe locuri în tren…
După o jumătate de oră, pe ceas, nu e nici o urmă de gălăgie, în schimb, avem lângă mine un ,,șmecheraș”, gata pus pe ceartă, la telefon…
De fapt, ceartă e prea puțin spus, fiindcă nu e ca și când ar fi existat două voci, a lui și a persoanei de la capătul ,,firului”, femeie fiind, iar din discuția auzită mi-am dat seama ca e vorba de prietena lui. Urlă, țipă, de mai bine de jumătate de oră. Exact ca un bebeluș necontrolat și atenție, vorbim de un tânăr până în 25 de ani. Nu mă pot concentra la nimic, am vrut să admir peisajul de dincolo de fereastra trenului, dar am eșuat lamentabil, se auzea în tot vagonul vocea lui, zgomotul ăla de fond, de îți vine să iei o farfurie și să o zgârii cu furculița. Stimabilii de la CFR au avut buna idee să nu pună vagoane compartimentate. Am ajuns, în cele din urmă, să-mi scriu dezgustul față de asemena caractere…
Gata, nici nu am observat când a tăcut, dar cred că mă obișnuisem cu urlatul în surdină, sau pur șisimplu nu am observat că a tăcut. A înnceput, pauză, continuă, pauză iar, țipă din nou, de la un punct încolo nu mai mai auzi nici trenul cum șuieră pe șine, pur și simplu vocea lui a umplut tot sunetul de fundal.
Am să redau mai jos o mică, foarte mică, parte din spusele stimabilului călător:
,,Ce faci cu mine de astea?
Îmi închizi telefonul în nas, și eu te sun de 5000 de ori.
Eu ce să înțeleg din asta? Ce-mi faci de astea?
Eu încep? Cu ce să încep? Lasă-mă în p**ă cu d-astea…
De ce îmi închizi mie telefonul? Cum adică vorbesc aiurea? Tu de ce imi faci chestii de astea? Tu faci asta. Tu îmi spui asta. Și atunci de ce îmi faci asta? De ce?
Ce interes să mai am eu dacă tu îmi faci așa? Ce răspuns e ăsta? Păi? Băga-mi-aș p**a… Vorbim acasă. Îi frumos să îmi faci de astea? De ce?
Ce se întâmplă? Mă umpli de nervi. Mi s-au gătat nervii. Eu am figuri și am chef de ceartă? Cum adică… Eu că te întreb de astea te enervezi? Ce te enervezi…?
Nu mă lua pe mine cu de astea, că la mine e ceva normal. Lucrurile astea, alea minore… și tu le încerci și de astea. Nu mai zic nimic, dacă eu….
Mă faci să am mai puțină încredere în tine, că-mi faci chestii de astea. Hai spune-mi că nu îți mai place de mine și gata… Faci cu mine de astea?”
Nu știu cum va mai putea acea femeie să se trezească dimineața, să-și bea cafeaua și să treacă peste un astfel de moment ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Oare n-o va durea sufletul? Oare nu-și va fi pierdut încrederea și speranța că va găsi un bărbat care să îi ofere atenția și iubirea necesară? Dar, demnitatea? Cu ea cum rămâne?
Toată lumea ar trebui să știe că nimeni niciodată nu trebuie lăsat să urle așa, nici măcar o javră turbată de pe marginea drumului, darămite o asemenea scursură a societății care încalcă orice lege nescrisă a bunului simț, a caracterului, și cel mai important, a demnității. TOȚI suntem oameni, suntem egali. Sau cel puțin așa ar trebui să fie, dar de la asemenea babuini cu creierul cât ghinda, nu ai la ce să te aștepți….
Nu am judecat și nu voi judeca niciodată femeia care stă într-o astfel de relație, însă mă întreb, cum îl mai poate privi acea femeie cu iubire pe omul care a făcut-o să se simtă în ultimul hal, jignind-o și făcând-o să se simtă ultimul gunoi din lume. Cum mai poate să-l îmbrățișeze pe cel ce și-a bătut joc de ea, când o bună parte din vagon l-a auzit?
Un bărbat care a jignit o femeie astfel NU se va opri niciodată aici!
Ba mai mult, va jigni și alte femei sau mai rău, va ridica mâna asupra lor, creierul lui cât ghinda nepermițându-i să-i ofere acel 1% moment de rațiune ca să realizeze ce face.
Un astfel de rest umanitar, inabordabil și imatur, care dă impresia că este superior și dur, că nu-i pasă de nimic și de nimeni din jur, ca numai și numai el are întotdeauna dreptate și că nimeni nu are voie să-i răspundă, deoarece ar fi considerată, culmea tot de el, jignire, nu ar mai trebui suportat și tolerat. Astfel de persoane inabordabile sunt și vor fi mereu centrate pe ele, de cele mai multe ori lasă impresia că numai ei contează pe lumea asta, că doar părerea lor este valabilă, iar a altora niciodată. Cireașa de pe tort este că, dacă vrea să arunce vina pe cineva, mereu vor face pe victimele, vor încerca să te manipuleze și să își fortifice această ,,îndemânare”, tocmai ca să te simți vinovat, iar în cazul nostru, ,,vinovată”. Lucru clar vizibil în ,,discuția”(monologul, că altceva nu prea a fost) prezentată mai sus.
Mai mult ca sigur, tipul respectiv va rămâne o cocotă masculină, un viitor boșorog afemeiat, care va detesta din tot sufletul femeile pe care le-a ,,folosit”, ca să se simtă superior și implinit, în cel mai egoist mod cu putință; și pe cele care s-au ,,folosit” de el, ajungând în cele din urmă un ratat etern și irevocabil.
O astfel se spurcăciune narcisistă va acționa întotdeaună doar pentru a-și etala egoul, adeseori fiind arogantă, incapabilă de introspecție și care nu va tolera vreodată critica. Iar culmea culmii, când se va simți amenințată va deveni impulsivă și va acționa într-un mod agresiv.
Dragi doamne, domnișoare, de orice religie, etnie sau cultură sunteți, este bine să renunțați la astfel de specimene, fără a-l mai înțelege și a-i găsi scuze. Fă pași greoi, singuri și la cât mai mare distanța de această persoană nocivă și toxică din viața ta.
Amintește-ți, mereu, că meriți ceva mai bun, reînvață să te apreciezi ca femeie, amintește-ți care este realitatea, cât de frumoasă ești, și nu în ultimul rând, cât de demnă poți fi în fața tuturor.
