Alex Roman este un tânăr ardelean cu o pasiune profundă pentru psihologie. S-a stabilit într-un oraș plin de viață, Iași, pentru a-și urma visul. Alex a fost intrigat de complexitatea minții umane și de modul în care aceasta afectează comportamentul și conexiunile interpersonale încă de când era la școală. Ceea ce a început ca o glumă între prieteni s-a transformat într-un interes profund pentru disciplina psihologiei, conducându-l în cele din urmă către această carieră. Cu un zâmbet cald și o privire iscoditoare, Alex continuă să exploreze și să-și dezvolte pasiunea pentru psihologie.
Într-un moment de onestitate, Alex își amintește despre începutul dragostei sale pentru psihologie în cursul clasei a VII-a. Inițial, a jucat rolul unui prieten care îi susținea, cineva care putea să dea sfaturi valoroase. Dar pe măsură ce timpul a trecut, acest rol a început să capete mai multă semnificație pentru el. În timp ce explora domeniul captivant al psihologiei, Alex și-a dat seama că dorea să aprofundeze mai mult în aspectele enigmatice ale acestei științe provocatoare și să ajute indivizii să-și înțeleagă emoțiile, comportamentul și interacțiunile cu ceilalți.
După multă deliberare și considerație, în cele din urmă a decis să urmeze Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași. Deși Clujul a fost alegerea sa inițială, el nu a putut să-și asigure admiterea acolo, ceea ce l-a lăsat să se simtă oarecum abătut. Cu toate acestea, cu o medie impresionantă de la liceu, Alex și-a îndreptat atenția către Iași ca a doua variantă. De aici încolo și-a început călătoria academică într-un oraș nou, plin de potențial și oportunități.
- Pentru început, cine este și ce face Alex Roman?
Ai început cu cea mai grea întrebare, dar pe scurt, Alex este un tânăr ardelean, pasionat de psihologie, pasiune care l-a adus tocmai în Iași.
- Alex, care a fost motivul pentru care ai ales să studiezi Psihologia și cum ai ales această facultate?
Îmi doresc să studiez psihologia încă de prin clasa a 7-a. Totul a pornit ca o simplă glumă între prieteni, dar care în timp a devenit ceva serios pentru mine. Am început ca acel prieten care dă sfaturi bune, iar după ani în care am explorat domeniul psihologiei, am decis să aprofundez tainele acestei științe controversate.
În Iași am ajuns după multe dezbateri. Prima mea opțiune a fost la Cluj, unde a mers aproape toată lumea după terminarea liceului. Având la bac media 9.20, eram destul de încrezător, așa că am pus 2 opțiuni: FPSE la UBB, Cluj, și FPSE la UAIC, Iași. Și surpriză mare: nu am intrat la Cluj! Așa că m-am îndreptat spre a doua mea variantă, cea pe care o parte din mine și-o dorea poate mai mult decât Cluj.
- După părerea ta, cum ți se pare mediul academic de la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației și cum crezi că se diferențiază de alte facultăți?
Mediul poate fi descris adesea ca un haos, dar nu pot spune că diferă foarte tare de alte facultăți. Unii oameni învață din plăcere, alții de nevoie, iar alții zboară prin facultate. Eu mă încadrez în primele două categorii. Unora ne place, majoritatea ne plângem de câte ceva, pentru că așa am fost învățați, dar la finalul zilei, sunt mulțumit de ce se întâmplă.
Dacă ar fi să pun degetul pe o diferență între FPSE și alte facultăți ar putea fi atitudinea altor oameni care se așteaptă să începi facultatea știind totul despre psihologie. De prea multe ori am auzit replica „Ești la psihologie, ar trebui să știi toate astea/știi la ce mă gândesc/să știi cum să reacționeazi” și multe altele.
- Care crezi că sunt cele mai mari provocări ale vieții de student la psihologie și cum reușești tu să depășești impedimentele?
Când un student la psihologie aude „provocare”, de cele mai multe ori se va gândi la „APA”. Stilul APA este un stil de scriere și un format pentru documente academice, cum ar fi articolele și cărțile academice din jurnale. În teorie, trebuie să respecți niște reguli bine definite de scriere, formatare a documentului, citare etc. În practică, acest stil se actualizează odată la câțiva ani și apare câte o carte de câteva sute de pagini cu schimbări. Cât despre depășirea impedimentului… Nu cred că cineva trece cu adevărat peste asta, cel puțin în primii ani ai studenției. Înveți cât poți, exersezi, mai verifici din alte surse, și stai cu emoții de câte ori îți verifică un profesor bibliografia.
- Cum se implică Alex Roman în activități extracurriculare în cadrul facultății? Cum te ajută acestea în dezvoltarea ta personală și profesională?
În cadrul facultății nu pot spune că sunt cel mai implicat. În anul I nu m-am înscris în vreo asociație, iar în semestrul 3 am spus că trebuie să încerc ceva, așa că m-am înscris în Asociația E-Team Psychology la revistă, departamentul de PR și am participat la câteva evenimente. E frumos să fii înconjurat de oameni care învață aceleași lucruri ca tine și cu care tragi pentru un scop comun. Am învățat multe despre psihologie, m-a împins să citesc mai multe articole științifice și să ies puțin din zona mea de confort.
- Care sunt materiile tale preferate și de ce? La fel, care sunt materiile mai puțin preferate și cum le faci față?
Printre materiile preferate se numără psihologia socială. Pot spune că mi-a oferit o perspectivă pe care nu am luat-o în considerare până la începerea cursului, anume instabilitatea personalității, și în schimb importanța factorilor de mediu. Omul e mai schimbător și susceptibil la factorii de mediu decât credeam. Nu știi cum vei reacționa într-o anumită situație până nu ajungi în acel moment.
În schimb, una dintre materiile care mi-au dat cele mai mari dureri de cap se numește, *sunet de tobe*, „Bazele teoretice ale psihodiagnosticului”. Sună fancy: matematică, multe calcule, definiții și termeni de tocit… Le are pe toate într-o măsură destul de mare cât să te țină treaz noaptea, încercând să înțelegi ce este validitatea de construct. Nu e vorbă că am trecut cu notă mare, dar 68% dintre colegii mei care au ajuns în restanță nu au fost la fel de norocoși.
- Viața de student este provocatoare în privința numărului mare de proiecte și lucrări pe care trebuie să le finalizezi în timpul semestrului! Cum faci față acestora?
Conform ultimelor rezultate la scala de coping, stau destul de bine pe partea asta. Încerc să îmi planific lucrurile din timp în funcție de importanță și urgență, caut ajutor atunci când este nevoie, dar cel mai important este că îmi fac timp pentru mine, măcar din când în când. Atunci când ai 3 prezentări în 8 zile, poate fi greu să te gândești propria sănătate, dar încerc să mă pun pe primul loc. Câte o seară liniștită și 2 ore de film din când în când pot face minuni.
- După experiențele pentrecute la facultate până acum, care este raportul dintre teorie și practică, în ceea ce privește programul de studii la psihologie, și cum te pregătesc acestea pentru viitoarea ta carieră în psihologie?
În anul I, practica este aproape 0. Dată fiind natura domeniului, nu ai ce practică să faci, pentru că ești căzut ca din plop. Totul este nou, iar psihologia cu care începi se rezumă în mare parte la faptul că Freud era frustrat și consuma cocaină, s-a certat cu prietenul său, Carl Jung, și „parcă am vorbit în clasa a X-a despre temperament”.
În acest semestru, în schimb, fiecare vineri este dedicată unei vizite la diferite instituții pentru a vorbii cu practicanți ai psihologiei. Printre acestea se numără clinici, școli pentru copii cu nevoi speciale sau spitale. Aici, lucrurile devin interesante, fiind prima dată când intrăm în această lume, într-un mod organizat. Interacționăm cu pacienți ce suferă de diferite tulburări, ajungem să aplicăm diferite instrumente și invățăm mai multe ca niciodată despre ce înseamnă de fapt să fii psiholog clinician, psihoterapeut, profesor etc.
- Care sunt cele mai importante abilități dobândite până în acest moment în timpul studiilor și cum te vor ajuta în viitor?
Primul lucru care îmi vine în minte este răbdarea, iar al doilea este deschiderea către noi perspective. Lucrurile sunt foarte diferite de cum credeam, și e nevoie să accepți, probabil la fel ca la multe alte facultăți, că oricât de citit te-ai crede, nu știi nimic cu adevărat. Odată ce accepți asta, poți spune că ești pregătit să înveți.
- Cum te simți în privința faptului că viața de student la psihologie este adesea descrisă ca fiind foarte stresantă? Cum îți gestionezi stresul sau situațiile stresante?
Este stresant, ca orice altă facultate. Se învață mult și nu e pentru oricine, conceptele fiind în cea mai mare parte abstracte și adesea greu de înțeles. Cât despre stres, fie înveți să trăiești cu el și să te organizezi, fie cazi încercând. E nevoie de concentrare, organizare și motivație pentru a face orice în viață, iar o facultate nu este o excepție.
- Viața de student la psihologie îți influențează gândirea și comportamentul! Spune-ne câteva cuvinte despre acest proces: Alex Roman înainte de Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației și Alex Roman acum.
Alex înainte de facultate era un om lăsat în bătaia vântului, care vâslea într-o direcție, dar fără a ști unde va ajunge. Aș vrea să spun că am stabilit o destinație, dar mai degrabă am înțeles în cât de multe direcții diferite m-aș putea îndrepta. Cea mai mare problemă a mea în acest moment este faptul că încerc să fac prea multe lucruri diferite, toate în același timp, și ajung să îmi pun piedici singur. În POV21 mi s-au deschis uși, mi s-a oferit șansa de a învăța, și am profitat. Acum fac lucruri pe care nu aș fi crezut că le voi face, și încă mai am multe de explorat.
- Ce fel de oportunități ți-a oferit ocazia de a participa alături de profesori la diverse cercetări în timpul studiilor și cum aceste experiențe ți-au influențat parcursul academic?
Am ocazia de a observa și învăța. Fiind expus la cercetările profesorilor, văd mai de aproape cum decurge un astfel de proces. E ceva ce perfecționezi prin multă observație și mai mult exercițiu.
- Care este cea mai interesantă experiență pe care ai avut-o până acum că student la psihologie?
Nu de mult am avut ocazia de a vorbi cu o pacientă cu demență. A fost cu atât mai interesant cu cât eu și colegii mei ne-am dat drept directori, profesori, iar eu personal am fost medic ortoped, toate pentru a ne integra în lumea în care trăiește ea.
- Care sunt planurile tale după absolvirea facultății și cum crezi că informațiile acumulate în decursul anilor de studiu te vor ajuta să-ți atingi obiectivele sau planurile personale?
După terminarea facultății vreau să urmez calea psihoterapiei, să ajut la rândul meu pe alții folosind tot ce am învățat. Până acolo mai am câțiva ani de pregătire grea, dar necesară.
- Ce sfaturi ai oferi tinerilor care sunt interesați să urmeze o carieră în psihologie și să își înceapă studiile la această facultate?
Go for it! Dacă aveți deschiderea despre care am vorbit și înțelegeți câte aveți de învățat, atunci veți avea multe de câștigat. Veți cunoaște profesori pe care unii îi numesc nebuni, alții geniali, unii aparent superficiali, alții care vă vor motiva să mergeți și la următorul seminar. Implicați-vă în proiecte, asociații studențești, înscrieți-vă oriunde puteți și faceți de toate. Dacă tot aveți câțiva ani de licență la dispoziție, profitați de ei. În cel mai rău caz vă înscrieți la ceva ce nu vă place, învățați un lucru nou și apoi plecați. Mulți oameni vă vor uita, iar alții nu se vor obosi să vă țină minte, dar voi veți rămâne cu experiențe pe care nu le veți regreta.
Viața de student poate fi provocatoare și stresantă, dar este și o perioadă de mare creștere și dezvoltare personală. În timpul studiilor, învățați să fiți răbdători, deschiși la noi perspective și să vă gestionați stresul și situațiile dificile. Aceste abilități și cunoștințe acumulate vă pregătesc pentru viitoarea carieră. vă fac mai încrezători în abilitățile voastre de a ajuta și de a face o diferență în viața oamenilor.
