Procrastinarea este un comportament caracterizat prin amânarea acțiunilor sau a sarcinilor pentru mai târziu. Psihologii citează adesea procrastinarea ca fiind un mecanism de combatere a anxietății asociate cu începerea sau finalizarea unei sarcini sau a unei decizii. Termenul este un neologism în limba română, dublând cuvântul moștenit din latină pregetare având același sens.
Fie că se numește amânare, evitare sau ignorare a sarcinilor, procrastinarea poate avea un impact major asupra calității vieții. Deși este un comportament cu consecințe negative, procrastinarea este destul de des întâlnită. Printre cele mai des întâlnite scuze pentru procrastinare se numără oboseala, lipsa timpului și/sau factori exteriori ce împiedică buna desfășurare a lucrurilor. O altă cauză este legată de multe ori de faptul că estimăm greșit timpul necesar pentru îndeplinirea unei sarcini. De asemenea, mulți dintre noi avem impresia greșită că trebuie neapărat să avem inspirație sau o anume stare pentru a începe sau duce la capăt o sarcină. În mod real, niciodată nu va fi timpul și nici momentul, astfel că apare procrastinarea.
Tipuri de procrastinare
Sunt două tipuri de procrastinare, acelea sunt: activă și pasivă. Procrastinarea activă se face în mod intenționat. Persoana care procrastinează crede că începerea sarcinii va crea presiune și o va amâna. Procrastinarea pasivă reprezintă amânarea începerii sarcinii efective.
Procrastinarea se mai împarte în alte 5 tipuri:
- Tipul “Perfecționistul”
Acest tip este foarte asemănător cu “îngrijoratul”, doar ca, spre deosebire de acesta, “perfecționistul” tinde sa amâne task-ul din teama de a nu reuși sa facă task-ul perfect.
- Tipul “Over-doer”
Cea mai buna traducere este “cel care face prea multe”, dar in acest caz, exista dorința de a face foarte multe, si, fără sa conștientizeze, se aglomerează cu task-uri pe care nu le poate duce pana la capăt, astfel nereușind sa respecte deadline-urile.
- Tipul “Sfidătorul”
Acest tip de comportament consta, după cum insinuează si numele, in sfidarea importantei task-urilor primite, care, rezulta in amânarea acestora pe o perioada cat mai lunga.
- Tipul “Lucrez mai bine sub presiune”
Acest tip este ușor de identificat prin simplul fapt ca îl vei auzi afirmând ca “da randament sub presiune”. De obicei, cei care au acest comportament vor amâna pana in ultima clipa, folosind ca scuza faptul ca performantele lor cresc.
- Tipul “Visătorul”
Acest tip este cel mai detașat dintre toate tipurile, manifestându-se prin amânarea task-urilor din cauza impresiei ca nu trebuie sa depună mult efort pentru a reuși ceva anume si traiește cu speranța ca se va rezolva de la sine sau ca va cădea din cer.
Care sunt cauzele procrastinării?
- sarcină prea dificilă sau prea ușoară;
- anxietatea și teama de eșec;
- presiunea la care este supus individul;
- mecanism de auto-apărare;
- trăsătură de caracter a individului;
- lipsa motivației;
- necesitatea menținerii autonomiei;
- moment nefavorabil productivității.
Cum combați procrastinarea?
Începe prin a face o listă cu sarcinile ce trebuie îndeplinite în acea zi. O listă ne responsabilizează, iar sentimentul că am bifat ceva de pe listă ne motivează. Poți face totul cu pași mici.
Dacă o activitate prelungită poate fi intimidantă, un sfat bun este să o împărțim în sarcini mai mici. Bifarea unei sarcini mici ne ajută să trecem cu mai mare ușurință la următoarea.
7 moduri de a evita procrastinarea și de a deveni mai motivat:
- concentrarea pe scopul misiunii;
- setarea unor obiective;
- promiterea unei recompense;
- renunțare la vechile obiceiuri care creează blocare;
- utilizarea judicioasă a timpului;
- separarea sarcinilor pe porțiuni;
- notarea într-o agendă a reușitelor.