Sărbătoarea creștină a Rusaliilor onorează momentul în care Duhul Sfânt a coborât asupra apostolilor lui Isus Hristos, la 50 de zile după învierea sa. Această sărbătoare marchează încheierea sezonului Paștelui Ortodox și este sărbătorită în mod constant într-o duminică.
În cultura românească, Rusaliile ocupă un loc semnificativ în folclor deoarece este legată de iele sau zânele malefice, despre care se crede că sunt spiritele tinerelor fete care s-au stins din viață și sunt acum într-o stare de neliniște.
Între sărbătorile creștine de Paști și Cincizecime, există entități care rătăcesc pe pământ și pedepsesc celor care nu le arată cuvenită evlavie. „Călușarii” sunt un grup de bărbați care se îmbracă în ținute obișnuite și efectuează un dans ceremonial în ziua de luni de Rusalii, cu scopul de a alunga aceste entități.
Termenul Rusalii are o origine latină, „rosalia”, motiv pentru care este denumit uneori sărbătoarea trandafirilor.
Actul de a binecuvânta și a agăța crengi de nuc și lămâie pe uși sau de a le purta în buzunare este o practică tradițională despre care se crede că aduce noroc. În plus, culoarea roșie este adesea purtată la biserică ca o reprezentare a naturii de foc a Duhului Sfânt.
1. Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.
2. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
3. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei.
4. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.
5. Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer.
6. Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa.
7. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicând: Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni?
8. Şi cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut?
9. Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia,
10. În Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi,
11. Cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!
12. Şi toţi erau uimiţi şi nu se dumireau, zicând unul către altul: Ce va să fie aceasta?
13. Iar alţii batjocorindu-i, ziceau că sunt plini de must.
14. Şi stând Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a vorbit: Bărbaţi iudei, şi toţi care locuiţi în Ierusalim, aceasta să vă fie cunoscută şi luaţi în urechi cuvintele mele;
15. Că aceştia nu sunt beţi, cum vi se pare vouă, căci este al treilea ceas din zi;
16. Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil:
17. „Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătrânii voştri vise vor visa.
18. Încă şi peste slugile Mele şi peste slujnicele Mele voi turna în acele zile, din Duhul Meu şi vor prooroci.
19. Şi minuni voi face sus în cer şi jos pe pământ semne: sânge, foc şi fumegare de fum.
20. Soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, cea mare şi strălucită.
21. Şi tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui”.
(Faptele Apostolilor, Capitolul 2)