Pasiunea pentru pictură poate fi exprimată în multe feluri, iar aceasta nu se poate compara cu nimic! Ea se poate dobândi în timp, dar de cele mai multe ori te naști cu ea, fără să îți dorești asta!
În pictură, la fel ca în orice altă artă, trebuie să existe un echilibru între pasiune, muncă și talent!
Cu ajutorul acestui interviu am descoperit o tânără care vorbește cu tot sufletul despre pasiunea ei!
„Mă numesc Sălvan Alexandra Mădălina, am 15 ani şi sunt elevă în clasa a X-a S la „Colegiul Național George Cosbuc Năsăud.
M-am născut şi am crescut în Năsăud, oraş în care mi-am construit personalitatea şi pasiunile. Îmi place să fac lumea să zâmbească și să ajut cu tot ce pot. Pe lângă visul meu de a salva vieți, pasiunea cu care „am crescut“ este pictura. În jurul vârstei de 3-4 ani am început să desenez, treptat, din ce în ce mai mult. În primele desene se pot regăsi momente biblice sau chipurile sfinților, iar domnul profesor Mircea Mihalache şi doamna Dorina Buia de la „Clubul Copiilor Năsăud“ m-au susținut enorm de mult în concursuri şi expoziții. Am descoperit că pot să aduc zâmbetul pe chipul oamenilor prin desenele mele și nu doar familiei. În ciuda timpului acordat studiului, reușesc mereu să mă relaxez pictând. Sunt o fire liniştită şi pentru mine un sfârşit de săptămână minunat înseamnă să stau până târziu să desenez sau să pictez!“
Alexandra, când ai început să pictezi? Povestește-mi puțin despre început, despre primele tablouri!
Desenez de când mă ştiu. Pasiunea pentru pictură am descoperit-o prin clasa a IV-a, când am pictat pentru prima dată pe sticlă la „Clubul Copiilor din Năsăud“, sub atenta îndrumare a domnului profesor Mihalache. Primele tablouri, muncite cu adevărat pentru a deveni tablouri, le-am început în urmă cu 2 ani. Unul dintre ele fiind icoana cu Sf. Arh. Mihail şi Gavriil!
Cum te simți în momentul în care termini un tablou?
De multe ori mă simt oarecum obosită, fizic vorbind, deoarece stau până noaptea târziu pentru a picta. Dar lăuntric sunt împlinită şi fericită, fiindcă am reuşit să mai realizez un tablou prin care să exprim ceva: o emoție, un gând, o trăire…
La finalizarea primului tablou mi-am dat seama că am descoperit talentul şi darul de la Dumnezeu prin care pot bucura lumea!
Cum au reacţionat prietenii, părinţii și rudele când au aflat cu ce te ocupi?
Părinții mei ştiu de pasiunea mea încă de când eram mică, de la vârsta de 4 ani. De multe ori desenam împreună cu mama mea tot felul de peisaje pe care le duceam la şcoală şi le prezentam educatoarei, iar pe urmă învățătoarei. După acele clipe au aflat colegii și prietenii mei că îmi place să pictez!
Care sunt stările prin care treci în momentele în care pictezi? Ce simți mai exact?
Mă simt fericiță şi mulțumită că pot picta tot ce îmi doresc. În mare parte, sentimentul pe care îl simt e iubirea față de ceea ce desenez sau pictez sau pe cine.
Cred că fiecare tablou, sau chiar o schiță făcută în pauză la scoală, au un rol important în exersarea mea pe plan artistic, dar şi pe plan sufletesc, prin detaşarea de lumea exterioară!
Cum ai vrea ca lumea să te perceapă ca om, după ce îți privesc picturile? Dar ca pictor?
Fiecare om priveşte din perspectiva proprie. Bunica şi mama mea m-au crescut cu dragoste față de Dumnezeu şi de cele sfinte, iar de acolo a pornit dragostea mea pentru icoane. Bineînțeles că au fost şi factori externi care m-au influențat enorm, dar important este că mi-am descoperit calea în și prin desen. Cu privire la ce crede lumea despre mine ca om, sau ca pictor, fiecare mă priveşte cum doreşte. Eu mi-aș dori să mă vadă ca o simplă fată care pictează icoane ca un fel de dar pentru Dumnezeu şi pentru cei ce le iubesc, la fel ca mine!
Ce le-ai transmite celorlalți tineri pentru a se apropia de artă, de pictură?
Tinerii să se apropie de artă doar dacă se simt atraşi de ea, chiar şi pentru o schiță trebuie să ai motivație. Cum se mişcă creionul de coala albă, cum se amestecă culorile pe planșeta de pictat sau cum se unduieşte pensula pe pânză, toate acestea formează un întreg pentru tabloul respectiv. Din punctul meu de vedere, pentru a apropia o persoană de artă i-aş spune să deseneze sau să picteze, după bunul plac, ce simte şi după să privească atent la ce a făcut
Pe tine ce te-a apropiat de pictură?
Pur şi simplu eu m-am „trezit“ pe această lumea cu foile şi creioanele colorate lângă mine. Jocul preferat al copilăriei mele a fost desenatul, fiind şi modul meu de a-mi contura propriul univers colorat!
Ce planuri de viitor ai? Te-ai gândit și la alte expoziții de picturi?
Expoziții am avut la „Casa de Cultură Liviu Rebreanu“ din Năsăud, cu ocazia zilei copilului, expoziție susținută de „Clubul Copiilor Năsăud“. Am mai avut una şi la muzeu, dar în acea zi a avut loc și o altă expozitie mai mare şi ne-am intersectat. Cât despre planuri de viitor da, mi-aș dori să mai am expoziții şi să pot picta mai mult sau chiar să ajut oamenii prin asta!
În general, în cât timp pictezi un tablou?
Timpul acordat unui tablou depinde foarte mult de perioada în care îl pictez. Dacă sunt în vacanță între 2-3 zile, dar dacă sunt la scoală se poate întinde şi până la două săptămâni!
Pictatul te energizează sau te epuizează?
Pictatul pentru mine reprezintă o relaxare şi o detașare de tot stresul acumulat peste zi sau chiar peste săptămână!
Cum s-a schimbat viața ta după ce ai început să pictezi?
Viața mea a fost şi este construită în jurul picturilor mele şi a picturilor altor artişti. Cred că am fost influențată prin faptul că sunt o fire retrasă care preferă să stea să picteze într-un loc liniştit, decât să petrec timpul într-un loc gălăgios!
Când ți-ai dat seama că există o pasiune pentru pictură și că asta îți dorești să faci?
Sinceră să fiu, nici nu mai ştiu. Când eram mai mică și nu ştiam ține creionul în mână sau pensula, pictam cu degetele! Țin minte că mi-au spus bunicii mei că tot timpul aveam vopsea pe mâini!
Care dintre tablourile tale îți place cel mai mult?
Preferatul meu nu este chiar un tablou, ci un desen făcut în urmă cu doi ani. Pur şi simplu am simțit nevoia să îl fac şi mă simt foarte ataşată de el.
Care crezi că sunt calitățile pe care ar trebui să le dețină un pictor bun?
Imaginația, dragostea față de ustensilele de lucru şi răbdarea. În opinia mea, nu poți picta ceva fără ele. Trebuie să ai şi talent, asta e drept, dar tot muncind ajungi din ce în ce mai bun în ceea ce faci.
Cât de mult contează în pictură, cel puțin pentru tine locul de unde provii? Te-a influențat cumva acest lucru?
Locul de unde provin, pentru mine, a însemnat un factor important. Cred că singurul moment în care am fost influențată de locul din care provin a fost acela în care am căutat inspirația pentru concursuri cu tematică tradițională sau peisaje!
