Sărbătorile Pascale ne-au ajuns din nou, după un an mult mai liniștit decât cei anteriori, umplându-ne, ca de fiecare dată, sufletele de bucurie, speranță și credință.
Sărbătorile Pascale, în special Învierea Domnului Nostru Iisus Hristos, cea mai importantă sărbătoare pe care noi, creștinii, o sărbătorim an de an, vine cu o întreagă săptămână de pregătiri, cea Mare, în care creștinii pregătesc cu mare recunoștință învierea Celui ce a venit pe lume pentru a ne scoate de sub robia păcatului.
În tradiția ortodoxa, pregătirile încep de joi, cu vopsirea ouălor, mai ales în culoarea roșie, ce se spune că ar trimite la sângele, viaţa şi jertfa făcută de Hristos pe Cruce, mai târziu apar ouăle încondeiate cu teme şi motive diverse, rezultat direct al dorinţei gospodinelor de a contribui cu ceva frumos şi semnificativ la tradiţiile Pastelui. Acestea continuă până sâmbătă, cu gătirea a nenumărate de bucate gustoase, inclusiv pasca, o pâine rotundă, gustoasă, ce seminifică promisiunea învierii trupurilor şi a vieţii veşnice. Dulceaţa aluatului sugerează împlinirea sufletească ce urmează strădaniei din post, aceasta fiind dusă obligatoriu la Biserică, pentru a fi sfinţită, prin stropire cu vin, pasca devenind ritualic o reprezentare a jertfei Mântuitorului.
Semnificaţia fiecărei zile a Săptămânii Mare, cât și tradițiile ce se desfășoară în această perioadă
Duminica Floriilor este ziua în care se marchează intrarea lui Iisus în Ierusalim și este singurul moment în care Biblia vorbește despre primirea Sa ca Împărat.
Lunea Mare- Aceasta este considerată ca fiind prima zi a Patimilor lui Iisus. În Biserică, preotul aduce în față icoana tânărului Iosif, care a fost vândut de frații săi în Egipt. La Liturghie se citește istoria vieții acestuia, deoarece amintește de felul în care Mântuitorul a fost vândut de Iuda. În Lunea Mare, începe curățenia de Paște: se scoate totul la aerisit, se spală rufe, se calcă și se fac reparațiile necesare prin casă.
Marțea Mare- Marțea Mare sau Marțea Seacă, este ziua în care Iisus le-a povestit celor 12 ucenici ai săi două parabole: cea a celor 10 fecioare și a talanților. La Liturghie, preotul citește Pilda celor 10 fecioare. În Marțea Mare, potrivit tradiției din Săptămâna Patimilor se aspiră, se dă cu mătura, se spală geamuri și se fac treburile grele pe lângă casă.
Miercurea Mare- Este ziua în care se amintește de momentul în care Maria Magdalena i-a spălat lui Iisus picioarele cu propriile lacrimi, în semn de căință, în timp ce se afla în casa lui Iosif cel Lepros, dar și ziua în care Iuda l-a vândut pe Iisus fariseilor pentru 30 de arginți. Până miercuri, inclusiv, se mai pot spăla și călca rufele. După această zi, bărbații își ajută nevestele la treburile gospodărești.
Joia Mare- Este una dintre cele mai importante zile din Săptămâna Patimilor. Este ziua în care se amintește Cina cea de Taină, unde Iisus, alături de ucenicii săi au luat masa pentru a sărbătorii Paștele evreiesc și cu această ocazie, el le spală picioarele celor 12 dicipoli și le spune că unul dintre ei L-a vândut. La Cina cea de Taină, Iisus instituie Sfânta Taina a Împărtășaniei, zicandu-le ucenicilor: „Luați, mâncați; acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beți toți din el, căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor. Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viței, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu.” După Cină, Iisus merge în grădina Ghetsimani să se roage, de unde este ridicat de farisei și dus, în final, în fața lui Pilat.
În după-amiaza Joii Mari se fac cele mai importante copturi de Paște: pasca, cozonacii și babele coapte în forme speciale de ceramică. Cea mai importantă, pasca, se face din faină de grâu de cea mai bună calitate, cernută prin sita deasă, și are, în mod tradițional, formă rotundă. În cele mai multe locuri, Joia Mare este ziua în care se vopsesc ouăle și în care credincioșii se împărtășesc, după ce s-au spovedit. În această seară oamenii merg la biserică la Denia celor 12 Evanghelii, în care sunt amintite spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina cea de taină la care s-a instituit taina Împărtășaniei, rugăciunea din grădina Ghetsimani și prinderea Domnului de către cei care voiau să-L ucidă.
Vinerea Mare- În această zi, creștinii cei mai vrednici țin post negru, deoarece este considerată a fi ziua ce marchează momentul suferințelor pe care Mântuitorul le-a îndurat în drum spre muntele Golgota, acolo unde a fost răstignit. Ceremonia principală din această zi este scoaterea Sfântului Epitaf din altar și așezarea lui pe o masă în mijlocul bisericii. Prin scoaterea Sfântului Epitaf retrăim coborârea de pe Cruce a lui Hristos si pregătirea Trupului Său pentru înmormântare. Seara se cântă Prohodul și se înconjoară Biserica cu Sfântul Epitaf.
Sâmbăta Mare- Ultima zi din Săptămâna Patimilor, marchează momentul în care trupul Mântuitorului este îngropat. Este pasul pe care Iisus îl face în Iad și le oferă tuturor morților posibilitatea de a învia în Viața de Apoi. Sunt ultimele momente dinainte de Înviere, sărbătorită de creștini la miezul nopții. Sâmbătă seara se pregătește coșul cu bucate ce va fi dus la biserică pentru sfințire. În el se pun ouă roșii, pască, cozonac și preparate din carne, acoperite cu cel mai frumos ștergar din casă. Apoi, oamenii merg la Slujba de Înviere și iau lumina pe care o aduc acasă, unde pun deja și prima masă de Paște.
Prima zi de Paște- Tradiții în zone diferite ale Tarii
Una dintre rânduielile pentru prima zi de Paște are legătură cu lumina Sfântă adusă de la Ierusalim. Aceasta se ia de la Biserică după îndemnul preotului de la miezul nopții, și anume: „Veniți de luați lumină”. Enoriașii duc acasă candela aprinsă, dar nu înainte de a trece pe la locurile de veci ale celor dragi. Din această zi, credincioșii se salută cu „Hristos a Înviat!”, în timp ce răspunsul interlocutorului este „Adevărat a Înviat!”.
Pasca din zona Munteniei este adesea înconjurată de zimțișori, având forma unui soare pentru ca oamenii și natura să aibă vitalitate. Primul lucru pe care îl fac credincioșii este să se închine și să mănânce o bucată de anafură sfințită.
În prima zi de Paște, în Moldova, credincioșii pun un ou roșu într-un vas cu apă în care trebuie să fie și un bănuț. Fiecare persoană trebuie să-ți atingă obrajii cu oul, în timp ce ultima care se trezește ia bănuțul. Tradiția aduce sănătate și noroc la bani. Se mai spune că primul ou roșu trebuie consumat de toate persoanele care stau la masa de sărbătoare, pentru a rămâne împreună indiferent de circumstanțe. În Oltenia creștinii culeg câteva fire de iarbă verde pentru a le arunca peste prag, după ce au plecat de la Înviere.
În noaptea de Înviere, în Transilvania, se realizează o scenetă prin care sunt interpretate mironosițele care au mers la mormântul lui Iisus Hristos. Credincioșii se spală cu apă proaspătă, în lighean fiind un ou roșu, un ban de argint și un fir de busuioc.
În Maramureș, în prima zi de Paște, toți membrii familiei se spală pe față cu apa în care s-a adăugat un ou roșu și un bănuț. După 3 zile, moneda este dăruită unui copil pentru a-i purta noroc. Capul familiei ciocnește primul ou. Cojile se păstrează până la Rusalii și sunt folosite ca medicamente pentru animale.
De Paste, spun preoţii, nimeni nu trebuie să fie trist, nimeni nu trebuie să plângă, bucuria fiind sentimentul pe cât de unic, pe atât de predominant în zilele acestea.
De asemenea, aici avem o rugăciune recomandată de doxologia.ro, care rezumă sacrificiul făcut de Iisus zilele Săptămânii Patimilor și care este potrivită pentru a fi citită în aceste zile, și nu numai:
„Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele. Cu Pătimirile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sângele Tău, curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de viață făcător. Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu pălmuiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin harul Tău.
Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăților, dăruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi, așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale.
Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale preaalese. Hrănește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor care s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin”.
