Ce este teologia? Teologia înseamnă cunoașterea despre Dumnezeu sau a lui Dumnezeu. Dar de ce este acest lucru atât de relevant? Răspunsul este: din pricina a ceea ce suntem noi.
Ca orice disciplină, teologia pleacă de la niște presupoziiții importante. Ea se zidește pe ideea unei revelații prin care Dumnezeu s-a descoperit pe Sine. Dumnezeu, în teologia creștină, nu aparține doar sferei transcendentului, ci El interacționează cu lumea imanentă și se descoperă pe Sine umanității.
Omul tânjește după tot ceea ce Dumnezeu poate oferi. Omul este homo-doxologicus, căutător de slavă și glorie. Și tocmai din acest motiv există teologia, disciplina care se ocupă cu studierea și cunoașterea lui Dumnezeu. Ce poate fi mai uman și mai înalt pentru ființa umană decât să-L cunoască pe Dumnezeu? Tocmai din acest motiv, în perioada Evului Mediu, disciplina teologiei era considerată regina științelor, iar universitățile europene de prestigiu își au geneza în studiul teologiei. Cunoașterea lui Dumnezeu a fost motivul și fundamentul școlilor.
Sidor Arsente-Dumitru, absolvent al Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca (Promoția 2018) și proaspăt absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca (Promoția 2022), actualmente masterand al aceleași facultăți, la secția Pastorație și Viață Liturgică, în prezent activând în domeniul învățământului. Arsente este un tânăr ce a ales cea mai frumoasă cale pe care un om o poate parcurge, studiul teologiei, ce vine la pachet cu nenumărate beneficii.
În puținul timp liber pe care îl are, acestuia îi face plăcere să îl petreacă în moduri benefice, printr-o lectură, plimbare sau o muzică bună, fie prin sport, odihnă sau întâlnirea cu persoane dragi. „Toate au rostul lor în viață și trebuie să primească atenție în măsura în care nu favorizează un anumit regres. De asemenea, consider că relațiile sociale ocupă o parte foarte importantă în dezvoltarea umană, de aceea încerc cât mai mult să cunosc, să ascult și să ajut oamenii.”
Fiind obișnuit încă de mic copil cu Biserica, încă de când mergea de mână cu tatăl sau în ea și fiind ajutorul preotului în Sfântul Altar, a reușit să dezvolte o puternică și frumoasă iubire pentru Dumnezeu și Biserică. Acest lucru a avut un mare impact în alegerea activității pe care are să o urmeze în viitor, aceasta fiind preoția, visul său pe care speră cât de curând să îl îndeplinească.
Teologia, înainte de a fi o dorință, este și o chemare. „Domnul Hristos, în Evanghelia după Ioan le spune ucenicilor și implicit celor care îi urmează: “Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu V-am ales pe voi” (Ioan 15, 16), urmărind prin asta să îi înștiințeze pe toți că preoția e o chemare. Răspunsul la acest apel al chemării îl reprezintă dragostea față de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste, mărturisește același Apostol Ioan. De-a lungul anilor, acesta a cunoscut zeci, chiar sute de oameni cu dorințe diferite pentru studiul teologiei, unii din pasiune, unii din influențe externe, unii din pură curiozitate, dar principalul și comunul motiv al tuturor este dragostea de a-L cunoaște pe Dumnezeu.
Atât Seminarul Teologic, cât și Facultatea de Teologie au contribuit semnificativ la dezvoltarea sa ca om și ca teolog, reușind să vadă lumea cu alți ochi, deschizând orizonturi noi și clădindu-l pentru zilele pe care le trăiește. A învățat acolo să vadă mai mult în cel de lângă, să îl vadă ca pe o adevărată făptură a lui Dumnezeu. A învățat că fiecare moment este importat și că atunci când îți pui nădejdea în Dumnezeu lucrurile se întâmplă cu un scop și la momentul potrivit. Iar mai presus de toate, a învățat că “lumea este o școală în care omul învață să iubească”, conform Sfântului Isaac Șirul.
Susținerea pentru copii din partea părinților este vitală, mai ales în acest domeniu care nu este deloc ușor, dar toată munca depusă vine mai târziu cu nenumărate beneficii, fiind poate chiar cea mai frumoasă știință pe care un om o poate studia. De asemenea, copiii trebuie mereu să fie prezenți în rugăciunile părinților, fiind unul dintre cele mai de ajutor lucruri pe care aceștia îl pot face.
În zilele noastre, a devenit un lucru obișnuit ca tinerii să strice balanța vieții lor, întrucât principiile de bun simț sunt lăsate deoparte sau chiar uitate. O viață echilibrată aduce cu ea și principii sănătoase.
„Mi-aș dori ca toți tinerii să nu uite de Dumnezeu și să Îl vadă tot mai mult. Apoi, o relație profundă cu Dumnezeu aduce multă liniște, deschide oportunități și te ancorează în realitate. Dorința de a ieși în evidență înaintea altora să fie suprimată cu propria ambiție, aceea de a dobândi lucruri de folos pe parcursul vieții. Mai apoi, Apostolul Pavel atenționează tinerii că “tovărășiile rele strică obiceiurile bune”(1 Corinteni 15:33), reprezentând unul din principiile atât de necesare în perioada tinereții.”
Astfel, tânărul ne recomandă câteva exemple pentru o viață cât mai echilibrată:
* îndrăznește să visezi și muncește pentru visurile tale!
* ridică-te de jos și devino exemplu pentru ceilalți!
* caută bucurie și fii bucurie!
* învață să iubești și fii dragoste!
* fii tu!
„Armonia este acel gol pe care, cumva, într-un fel sau altul căutăm să îl umplem. Este reprezentarea căutărilor noastre în direcția lui Dumnezeu și răspunsul pe care îl aflăm atunci când liniștea ne cuprinde și își face loc în viața noastră. Armonia apare în viața noastră atunci când aplicăm principiile Evanghelice care ne cer două lucruri simple la prima vedere, dar totuși, atât de complexe, dacă privim lucrurile în profunzime, și anume: <<Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, iar pe aproapele tău, ca pe tine însuți>>”.
Armonia este despre iubire, despre a fi iubire și a oferi iubire. De multe ori, răbdarea ne este pusă la încercare, încercăm să găsim răspunsuri și să rezolvăm probleme pentru care nu ar trebui să ne facem griji, acestea fiind lucruri care duc la distrugerea armoniei. O dată cu timpul și maturizarea, vom învăța să lăsăm lucrurile să curgă de la sine și să ne găsim pacea interioară. Armonia înseamnă odihna noastră și a celui de lângă noi, iar o dată ce semenii noștri gustă din această odihnă le va fi mult mai ușor să înțeleagă conceptul și să îl pună în aplicare.
Nimic nu mai este ușor în zilele noastre, tocmai de aceea ar trebui să învățăm să trăim în armonie cu cei din jur, fiind oameni ai păcii și ai bunătății, vom reuși să îi „contaminăm” pe cei din jur cu aceleași atribuții. Totodată, armonia cu Dumnezeu este cea mai importantă. Dacă învățăm să fim în armonie cu Creatorul nostru, vom reuși să clădim relații pozitive cu toți cei ce ne înconjoară, după cum Dumnezeu este dragoste putem fi și noi dragoste și oameni ai iubirii.
Cu toții ne confruntăm cu dificultăți în relațiile atât amoroase, cât și de prietenie, tânărul Dimitrie venind cu o simplă și frumoasă abordare a acestora: „Știm cu toții că relațiile sănătoase se bazează pe comunicare. Pe lângă comunicare există o rețetă formată din câteva cuvinte scurte, simple și sună cam așa: “Te iubesc!”, “Mulțumesc!” și “Iartă-mă!”. Iar pe lângă acestea să se iubească mai mult decât orice și să fie aici și acum unul lângă celălalt, indiferent de situație, pentru că iubirea este sensul și măsura tuturor lucrurilor, iar în fața exigențelor iubirii cad toate barierele.”
Cum ne putem găși liniștea sufletească? Într-un mod chiar simplu la auz, dar greu de realizat. Neliniștea sufletească este provocată de gândurile pe care ni le facem singuri, prin găsirea de noi probleme zi de zi și având mereu un gând care nu ne lasă să ne găsim pacea, căutând mereu rezolvări la lucruri ce nu țin de natura umană pentru a fi rezolvate. De aceea, trebuie să avem credință în Dumnezeu, El fiind singurul care știe ce se află în sufletele noastre, și Cel care știe ce e mai bine pentru noi, în orice moment al vieții, fie el mai dureros sau mai frumos. Pe lângă asta, e necesar să vorbim cu Dumnezeu despre problemele noastre și să Îi spunem, atât cu gura, cât și cu inima, “facă-se voia Ta, Doamne”.
Dumnezeu este întotdeauna aproape de noi, trebuie doar să Îl căutăm și să Îl lăsăm să intre în viețile noastre. Din păcate, tindem din ce în ce mai des să Îl căutăm doar atunci când avem nevoie de El. „O rugăciune, o spovedanie sinceră, un duhovnic bun, participarea activă la Sfintele Slujbe, milostenia și toate celelalte ajută în acest urcuș spre Dumnezeu. Într-un cuvânt, o viață echilibrată. Acolo unde este prea mult “eu” să mai lăsăm și un pic de loc de “Dumnezeu”.”
În încheierea acestei frumoase povești pe care Dumitru Arsente ne-a povestit-o cu atâta puritate și credință, acesta a lăsat un ultim gând pe care cu toții ar trebui să îl ascultăm și să îl urmam:
„Tare dragă îmi e o vorbă din înțelepciunea populară, care îndeamnă cam așa: “să fii blând că o duminică și curat ca o rugăciune”. Pentru ca oamenii să găsească armonia și fericirea trebuie să fie ei înșiși și să lupte pentru ceea ce îi face fericiți. Să nu uite că viața fără Dumnezeu, e ca o cărare care începe de nicăieri și nu duce spre nicăieri! Să își dea voie să iubească și să se iubească. Viața e o continuă dăruire, să se dăruiască. Și nu în ultimul rând, să zâmbească!”
