Am fost obișnuit ca în toate opiniile pe care mi le expun să folosesc formule afirmative, pozitive și cu nuanțe care nu încep cu „nu“, însă de această dată simt că formulele de genul ar pronunța și exclama derapaje sau deprinderi ale aleșilor locali.
Votez pentru prima dată, lucru pe care mi l-am dorit de mult timp să-l fac, iar eu am o opinie certă despre vot: Dacă nu ți-l exprimi, cu subiect și predicat, n-ai ce te plânge, pe urmă, că nu-ți e bine. Se întâmplă, într-adevăr, să fie o greșeală omenească și să fie reales un incompetent, dar asta este altă poveste. Cum aș vrea să fie liderul care mă și ne reprezintă timp de patru ani?
Nu vreau ca la cârma unui oraș sau județ să se proptească un lider cu mămăligă-n gură și cu discursuri plate, fade, apostolice. Vreau un reprezentant, bărbat sau femeie, care să bată și cu pumnul în masă dacă e nevoie, dar și să fie vertical și concis în deciziile pe care le ia. Nu fâstâcit, nu un fâsâit. Avem nevoie de fermitate și demnitate, nu de pârâieli și mormăieli electorale. Alea-s pentru moșii plictisiți care știu că votează și nu apucă primul an de mandat, restul e vorbărie goală.
Nu voi vrea ca la cârma unei comunități să fie un om fără idei proprii. Dacă ai o echipă bună nu înseamnă că ești făcut pentru un post de primar sau președinte de consiliu județean. Ești o păpușă pe care toți o reglează așa cum vor, iar mâna ta, ridicată, mimând afirmația, nu te recomandă să stai într-un scaun care dă ordine, ci mai degrabă să execuți, cum ar fi, spre exemplu, un post de vice. Acolp poți sta, dacă execuți (cu cap) ceea ce spune mai marele.
Nu percep ca-n vârful unei „turme păstorite“ să stea o persoană care nu a prezentat, de-a lungul timpului, idei și proiecte competente, care să ne înscrie într-o listă de orașe sau județe de luat în seamă. Fără viziune și formă, n-ai nimic mai mult decât rahat turcesc, nimic mai mult decât noroc dacă vei câștiga și foarte puține simpatii. Astea sunt lucruri cunoscute, de regulă, de oamenii din marketingul politic, care vor să scoată din rahat sbici, iar dintr-un candidat nu foarte bun, dar cu viziune, scot un câștigător. Viitorul înseamnă mai mult decât prezentul și trecutul, valorează mai mult decât orice.
De regulă, ștampila ne este îndreptată pe doi sau trei care au șanse de reușită, făcând parte din partide care le asigură bazinul electoral. De obicei sunt doi-trei care se bat la podium, restul încearcă și vor să vadă procentul final. Nu acuz că se fac jocuri prin spatele cortinei.
Dar tentația este să gândești ca la fotbal: dacă tu ai un favorit dintr-o parte inferioară a clasamentului, nu va câștiga în veci campionatul. Ajunge în play-off, dar cu slabe șanse și la cupe europene. Mai bine urmărești primele două echipele ale campionatului, cu toate că cea din pole position pare câștigătoare. Locul doi nu știi niciodată când îl va detrona, cine știe când marchează și ce noroc are.
Totuși, cum ar fi să ieșim din acest tipar de gândire și să votăm omul, nu partidul? Să ne alegem un lider, nu vreau un slujbaș, un purtător de geantă, ci un om cu putere de decizie în favoarea cetățeanului?
Nu am spus în text nimic despre primar sau președinte, m-am exprimat într-un cuvânt care ar trebui să îl caracterizeze: lider. De ce?
Liderul este cel care poate să conducă în așa fel încât tu nu pricepi cam care e faza cu toată politica și împrejurările ei, nici de probleme nu-ți bați capul. Ai un lider, frate, care te ajută, care nu-ți bagă bețe-n roate, care găsește portițe, schimbă lucruri, mișcă primul în front! Tu ești un pion important, asta să știi. Niciodată nu vei fi mai prejos decât liderul, dar sigur ai o viață mai puțin stresantă decât el.
Liderul ăsta, primar sau neprimar, trebuie să spună cine e. Nu ce a făcut și ce face, nu să împartă doar pliante în campanie. Calitatea umană primează, nu este de egalat. Dacă ai un lider uman, poate și controversat, ai câștigat un război timp de patru ani. Probabil cel mai util lucru ar fi să-ți iei inima în dinți și să îl vezi pe omul ăla după cortina de fier căzută peste bot. Să vezi prin el, să-l simți și să-l condamni dacă nu-ți place. Avea Rațiu o vorbă despre democrație, dar am repetat-o de atâtea ori încât am impresia că toți o știu. Așa trebuie să fie și el. Nu să înghită opinii sau idei, să le accepte și să se lupte ca tu să nu le accepți.
Astea ar fi câteva lucruri în care cred și poate greșesc, însă niciodată nu mă voi desprinde de ele, în cazul în care spun adevăruri. Mai e o săptămână până la vot și… poate te mai gândești: are sau nu are rost să irosești tușul de pe ștampilă?
